O, tu, ce între îngeri, eşti cel mai învăţat
Şi mai frumos, de soartă şi laude trădat,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Prinţ izgonit din ceruri, rămas nedreptăţit,
Şi care, -nvins, de-a pururi, te-nalţi mai oţetit,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ştii totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul şi proscrisul
Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu, cel mereu al Morţii, preamarea ta iubită,
Ai izvodit Speranţa, nebuna fericită,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod,
Dispreţuind tăcerea prostitului norod,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care ştii acele tărâmuri cu ispite,
În care-ascunde Domnul comori nemaizărite,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale
Unde, în mari adâncuri, dorm neamuri de metale,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ascunzi cu mâna genuna pânditoare,
Când somnambulul trece pe streşini fără soare,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care în mod magic mlădii bătrâne oase,
Când e zobit beţivul târziu în nopţi ceţoase,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă,
Şi-i pui trăgaciul armei în mană cu ştiinţă,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mârşav
Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce iveşti în ochii fecioarelor crescând
Poftirea spre amorul de trupul lor flămând,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Toiag celui ce fuge şi far născocitor,
La spânzuraţi duhovnici şi la uneltitori,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie
Goniţi din raiul veşnic, în neagra lui minie,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire
(Autor necunoscut)