https://religiasatanista.org/?p=90
Un suflet din Iad în mine-a intrat E sufletul unui ostaș A unui strămoș, erou neînfricat Ce zice că îi sunt urmaș De ce el pe mine din toți m-a ales? De ce el la mine-a venit? Poate că eu am ce alții nu au, Poate gândesc diferit El zice din teacă să scot sabia, Că e de-acum ruginită. Eu îi răspund că nu pot lupta, Nu-i profesia mea potrivită. El zice ca lupta e mare acum, Cel Rău are oastea flamândă. Iar lupta-mpotriva oastei cerești E datoria mea sfântă. În zare se-aude ceva vâjâind, În nori se văd îngeri, vreo nouă. Săgeata din cer spre mine zburând Cu sabia am rupto-n două. Sunt eu, sau ești tu atât de rapid? El mi-a răspuns îndată: "Nu-i timp de gândit, în luptă intrăm Cu a lui Isus armata!" De după nori îngerii burduhoși Trăgeau cu săgeti otrăvite. Otrava-i minciuna ce-n oameni intra Făcând suflete pocăite. E lupta nedreaptă, noi suntem doar doi De fapt nu sunt doi, ci doar unu. Al doilea-s tot eu, cu dublu curaj În luptă m-arunc ca nebunul. Cad îngerii răi, din Rai ce-au venit, Sabia mi-i tot rărește. De sus bulbucat mă privește Isus Și tat-su alături privește. Te-am recunoscut patriarhe, să stii Nu ai nici o șansa, imi zice Isus, ce trimite oastea zberând: "El businessul vrea ca sa-mi strice!" Văzând ca sunt mulți eu puțin m-am oprit Nu pot, n-am puteri să mai lupt Dar duhul din mine în urechi mi-a strigat "Hei, lupta abia a-nceput!" El se-aruncă în mijlocul oastei, Prin îngeri mergând spre tiran. De fapt nu e el, sunt eu cel ce luptă, Iar el sper ca el are un plan. Cad îngeri loviți de paloșul meu, Speriați fug, care cum poate De după nori, un cal aparu, Un cal cu zale blindate. Pe cal e-un arhanghel numit Mihail Cu bicu-i de foc mă atinge El cerul despică, iar eu am căzut Cu umărul plin de sânge Glasul din mine îmi zice să lupt, Chiar de-s căzut la pământ. Oastea terestră sunt preoți bărboși Și ăștia tot tare mulți sânt. De jos îmi iau scutul bortelit de săgeți Și sabia văd că mai ține - Să nu crezi străine, în mine ce stai Că mai curajos ești ca mine. Străinul din mine ar spune ceva, Dar eu mă arunc înainte Văzând indrazneală cu care m-avânt Rămase cred, fără cuvinte Arhaghelul iarăși spre mine privi Și iar scăpără biciu lui Dar numai pe-alături mereu tot lovea Arhanghele, cu cine te pui? Cu sabia-n coif, puternic am tras, Zburând mai rapid ca vântul. Și cade arhanghelul cu tot cu cal, Cutremurând tot pământul. Îngerii fug, scăpărând din călcâi, Chiar Tatal Ceresc e uimit... Dar o sageată prin spate-a intrat Și-n inima mi s-a oprit Așa e la oameni, barbar, inuman, Din spate ei trag mereu. Poate e preot, sau politician, Sau poate e chiar un ateu. Pe pământ sângerând stau cu fața în jos, Răpus pe-ascuns de-un călău Străine, salvează-mă tu dacă poți Care e planul tau? Patriarhe Vitalicus, ce pot să-ți spun? La fel și eu am murit. Din spate lovit, de prieteni trădat, Dar să lupt nu m-am oprit. Să mă prezint, am fost Anton Lavey, Și sufletu mi-am reîncarnat În zeci de viteji, dar toți au căzut Dârz, ca tine-au luptat. Și tu vei avea un corp mai bun Lupta o vei continua. Până când zeul cel rău și tiran Cu tot cu fecior vor cădea. Cresc noi generații, Dumnezeu și Hristos Dispărea vor mâine, poimâne. Dar jertfa în lupta cu-n tiran minciunos Eterna pe veci va rămâne. Întunecimea Sa, Patriarhul Vitalicus (martie 2023)