Ana era cu Satana

Episcopul cu dinți de aur Și-a Pus ștampila pe-o hârtie Pe care-i scris că vrăjitoarea Pe rug va fi arsă de vie Ana, frumoasa Ana, Ana, era cu Satana Ea acuzată era că noaptea Facea magie ți vrajă rea Iar ziua când iesea din casă Înnebuneau toți după ea Și toata ziua luptau bărbații Cu vitejia leului Și fiecare zicea că Ana De Domnu-i dată aleasa lui În cazemate și în temnițe O tot purtau în lanțuri grele Puterea neagră a iubirii Rupea lăcata de la ele Episcopul cu rang înalt În stat putere mare-avea Și cu armata zi și noapte Pe vrăjitoare el o păzea A venit ziua când călăul A dat citire învinuirii Să fie arsă vrăjitoarea Cu ea va arde vraja iubirii Și toată lumea plângea de milă Înghesuită-n mijlocul pieții Ardea o tânără divină Ardea simbolul frumuseții Iar peste ani citind în cronici Noi vom găsi vechea hârtie Pe care-i scris: "N-a vrut să fie Ea a episcopului sotie!" În centul pieții se înalță Din aur monumentul Anei Iar jos e scris: "Ei făceau crime Zicând că-s crimele Satanei"