Trei nopți și trei zile îmi scârțâie pana,
Și degetile mi-s amorțite
Scriu întru tot cum îmi dictează Satana
Ce îmi șoptește cuvinte.
Azi ultima frază o scriu pe hârtie,
Iar mâine citind-o greoi,
Ai statului sfetnici turbați de mânie
Urlând declara-vor război.
Oștirea creștinilor e nemărginită
Și-n zale de aur e toată
În frunte stau preoți cu apă sfințită,
Pe flancuri e oastea turbată.
În spatele lor au cetăți construite
Cu cruci ce se-nalță spre soare,
Iar regii de sus tot îndeamnă la luptă,
Cum îndemnau la votare.
Dar oastea Satanei de luptă e gata
Voinici stau în umbră de veghe
Iar gluga le-acoperă fața și numai
Un zâmbet sarcastic se vede.
Ei noaptea așteaptă și noaptea atacă
Cuvinte cu foc și cu pară
Și fuge zdobită oștirea creștină
Căci arma lor e apă chioară.
Iar eu doborât de un glonte de-argint
În luptă dacă-am să mor
E ca să știi, căzut-am luptând
Pentru al tău viitor.
Patriarhul Vitalicus
(11.08.2016)